|
Sonde spațiale trimise către Marte
Să ajungi la Marte nu este foarte greu. O sondă spațială face până acolo numai 7-8 luni. Dar parcurgerea distanței pănă la planetă nu se poate face mereu atât de rapid, ci numai în momentul în care planetele, Terra și Marte se află la cea mai mică depărtare una de alta. Această „aliniere” se produce o dată la 780 de zile. Ferestrele de lansare, căci așa sunt numite, se știu dinainte și diferitele agenții spațiale pregătesc misiuni. Astfel, nici o fereastră de lansare nu a fost ratată din 1960 până acum. Spre planetă s-au trimis trei tipuri de sonde:
Marte este cea mai vizitată planetă din sistemul solar. Zeci de sonde spațiale au fost trimise spre planetă, majoritatea rusești și americane. Primele sonde au aparținut fostului URSS dar aceștia nu au avut noroc. Majoritatea au eșuat, fie la lansare, fie în drum spre planetă fie când au ajuns acolo. Prima sondă rusească a fost lansată în 1960, dar de abia în 1972 prima misiune rusească a fost încununată de succes (Mars 2). Prima sondă spațială care a ajuns la Marte și a transmis imagini a fost Mariner 4 în 1965. Au urmat Mariner 6 și 7 în 1969 iar în 1971 Mariner 9 a devenit primul satelit artificial al planetei Marte. Toate aceste sonde au fost lansate de NASA. Imaginile transmise de Mariner 9 au arătat pentru prima oară vulcanii de pe Marte precum și canionul gigantic Valles Marineris. O furtună de nisip a împiedicat pentru puțin timp cartografierea planetei dar după cîteva zile norii de praf s-au retras.
Următoarele sonde de succes au fost Viking 1 și Viking 2. Acestea au constat dintr-un orbiter și un lander care a asolizat pe planetă. Sondele au ajuns pe Marte în iunie și iulie 1976. Fiecare dintre cele două misiuni a funcționat mai mult de trei ani pe suprafața planetei, Viking 1 până în noiembrie 1982 iar Viking 2 până în aprilie 1980. Aceste două misiuni au arătat că suprafața planetei este înțesată de bolovani, majoritatea de origine vulcanică. O altă misiune importantă a fost Mars Pathfinder. A constat dintr-un lander și un mic rover. Amândouă au ajuns pe Marte pe 4 iulie 1997. La o zi după asolizare miniroverul Sojourner și-a început plimbarea printre bolovani. A descoperit că toți sunt de origine vulcanică. A mai descoperit că sub stratul de roci fine de la suprafață se află un al strat, mult mai fin, la fel de fin ca pudra de talc. În total s-au primit aproximativ 16.000 de imagini de la această misiune. Ultimul semnal s-a primit de la sondă pe 27 septembrie 1997. Pe 11 septembrie 1997 a ajuns la Marte sonda americană Mars Global Surveyor. Orbita sondei făcea ca aceasta să se apropia la numai 400 km de suprafața planetei, asftel că s-au obținut zeci de mii de imagini de înaltă rezoluție. Cu ajutorul acestei sonde s-a detectat câmpul magnetic al planetei dar și că acesta este de 800 de ori mai puțin intens decât al planetei noastre. Canioanele din Noctis Labyrintus arată că materialul de acolo este stratificat. În imaginile transmise de sondă s-au descoperit câteva cratere ce au fost inundate de un lichid în trecutul planetei. O altă descoperire a sondei a fost că grosimea calotelor polare este mare. Calota polară de nord are o grosime de 5 km. După câteva eșecuri (Nozomi și Mars Polar Lander) pe 24 octombrie 2001 a ajuns la Marte sonda Mars Odyssey care funcționează și acum. Este tot o sondă lansată de NASA iar misiunea a fost extinsă până în 2010. Mars Odyssey a detectat hidogen în stratul de praf ce acoperă unele zone. Acesta este un semn că pe planetă a existat cânva apă. În 2003, agenția spațială europeană, ESA, a lansat sonda Mars Express. Sonda a găzduit până la Marte modulul Beagle. Mars Express a devenit un satelit al planetei iar Beagle a asolizat. Din păcate semnalul modulului Beagle nu a mai fost detectat. În schimb Mars Express funcționează și acum. A detectat aurore polare marțiene și existența metanului atmosferă. Tot în 2003, NASA a lansat, la două săptămâni depărrtare, pe Spirit și Opportunity. Acestea sunt două rovere, fiecare având șase roți, ce se pot orienta singure, pot studia rocile îndeaproape și pot lua imagini de mare rezoluție a suprafeței planetei. În ianuarie 2004 amândouă roverele erau pe Marte și începeau, ca niște detectivi, căutarea indiciilor existenței apei. Misiunile trebuiau să dureze numai nouă luni, dar, în 2009 amăndouă rovere încă mai funcționează. Singurul care a descoperit că pe planetă a curs apă este Opportunity. Tot NASA a lansat în august 2005 sonda Mars Reconnaissance Orbiter. A ajuns pe orbita marțiană pe 10 martie 2006 și de atunci ne surprinde cu imaginile de înaltă rezoluție pe care se pot vedea bolovani ce au alunecat pe marginea craterelor, avalanșe la polii planete sau peșteri marțiene. O altă misiune de succes, care acum nu mai funcționează, a fost Phoenix. Phoenix a fost un modul de asolizare care putea excava mici cantități din solul marțian. Phoenix a ajuns în regiunea polului nord al planetei. A descoperit că solul este amestecat cu gheață iar o parte din gheață conține și mici cantități de apă. Pe 10 noiembrie 2008 misiunea a fost declarată terminată pentru că operatorii săi nu au mai putut contacta sonda.
Cu același subiect: Adrian Șonka |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
