Marea opoziție a planetei Marte - iulie 2018

autor: Mihai Dascalu

Planetele sistemului nostru solar aleargă într-un maraton ceresc cu un final cunoscut. Dar, nu toți participanții au același traseu și aceeași viteză. Unii alergători par că rămân în urmă ca apoi să staționeze, odihnindu-se, doar pentru a-și relua apoi, goana cerească. Alteori, unele planete par că se apropie pe cer, contopindu-se într-un singur izvor de lumină (mai ales pentru miopi), fiind însă totuși separate în realitate de sute de milioane de kilometri. Mai rar, există și apropieri reale între planete, atunci când distanța dintre ele este cea mai mică posibilă (raportată la un anumit  interval de timp).

Tot ceea ce vedem pe cer ține de un subiectivism planetar, propriu poziției noastre de observatori tereștri, legați de solul acestei planete. Perspectiva noastră asupra sistemului solar este așadar una unică, privind un maraton nu din tribune, ci chiar de pe traseul de alergare, noi înșine fiind participanți.

Asftel putem înțelege cum vom avem configurații planetare diferite, cu o distribuție spațială diferită a corpurilor cerești. Am uitat să vă zic, maratonul se desfășoară pe un stadion circular, ce are în centrul său Soarele, iar pistele de alergare sunt aproape circulare. Aproape circulare, deoarece această este forma orbitelor într-o primă aproximație. O aproximație mai bună ne-ar arăta traseulu alergătorilor pe o elipsă. Însă, chiar și elipsa este la rândul său ... o aproximare.


 

În realitate planetele descriu arce de elipsă, ce nu se mai închid niciodată, dar care, pot fi privite ca și elipse, doar și pentru ușurința înțelegerii. Elipse ce se rotesc în propriul lor plan, ce-i drept extrem de lent (în sute și mii de ani).

Revenind la traseul alergătorilor noștri cosmici, observăm că ei se pot afla mai aproape sau mai departe de Soare, după cum acesta se găsește într-unul din focarele elipsei. La fel și noi, pământenii ne aflăm cel mai aproape de Soare (Terra la periheliu) când este iarnă în emisfera nordică (2-4 ianuarie) și cel mai departe (Pământul la afeliu) în plină vară (4-6 iulie). [Anotimpurile nu au legătura cu variația distanței față de Soare ci țin de înclinarea axei de rotație a planetei pe orbită, ce se traduce într-o variație a unghiului de incidență în atmosferă a razelor solare.]

Alergătorul vecin Marte, evoluează pe un culoar exterior Pământului la o distanță de 1,5 ori mai îndepărtată de Soare. Fiind prins într-o cursă mai lungă, colegul de orbită aleargă mai încet. Astfel, el termină un tur complet în aproximativ 1,88 ani (1 an și 11 luni terestre). Aceasta înseamnă că atletul marțian este prins din urmă periodic (o data la 2 ani și 2 luni ) de către Pământ, ce aleargă mai rapid pe un drum mai scurt.


 

Acesta este momentul când Terra se realianiază pe orbită cu planeta Marte ce se găsește la 180 de grade față de soare, poartă denumirea de opoziție. În această poziție vom avea o distanță minimă între planeta noastră și planeta roșie.  O distanță minimă (în intervalul considerat al apropierilor consecutive) se traduce printr-o vizibilitate mai bună a planetei Marte, ce are atunci un diametru aparent mai mare, și o strălucire aparentă pe măsură.

Vă amintiți însă, că planetele nu evoluează pe orbite circulare, ci eliptice. Nu toate opozițiile sunt de același fel, egale între ele. Există apropieri mai mari sau mai mici, în funcție de poziționarea celor două corpuri pe orbită. Dacă momentul opoziției găsește Pământul la Periheliu și Marte la Afeliu, vom avea una dintre cele mai slabe opoziții dintre evenimentele de acest tip. Însă, dacă Pământul se găsește la Afeliu, iar Marte la Periheliu, rezultă una dintre cele mai puternice opoziții. Aceasta poartă numele de mare opoziție, sau opoziție perihelică. Efectul este cu atât mai dramatic în cazul planetei Marte, cu cât această planetă are una dintre orbitele cele mai alungite (cu excentricitatea mai mare).

Intervalul de timp scurs între două mari opoziții variază între 15 și 18 ani. Ultima mare opoziție a avut loc în vara anului 2003, când în mass-media s-a propagat știrea conform căreia Marte se află la cea mai mica distanță de Terra, din ultimii zeci de mii de ani. Ceea ce nu se specifica este că un kilometru în plus sau în minus, raportat la cele aproximativ 56 milioane de kilometri, nu induce absolut nici o diferență în privința modului în care se vede planeta, vorbind de fapt doar despre diferența indusă de către un adevărat… milimetru cosmic.

Unul din efectele acestui aproape fake news, pe lângă inducerea poate a unei stări generale de nesiguranță în populație, s-a concretizat și printr-o creștere a fluxului de vizitatori dornici de a privi planeta, înregistrându-se cozi kilometrice la porțile Observatorului Astronomic Urseanu, singurul observator astronomic deschis publicului din București. Atunci, timp de 3 zile, Bucureștenii au putut admira planeta Marte prin marea lunetă ecuatorială Zeiss, ce acum a devenit piesă de muzeu.

Ceea ce nu s-a înțeles atunci, este că planeta nu sare brusc de pe orbită sute de milioane de kilometri  pentru a fi mai aproape doar în aceea zi, a marii opoziții. Alergătorii noștrii cosmici nu fac salturi între culoare, ci își urmează conștiincioși traseul prestabilit. De aceea, evenimentul petrecându-se treptat, ne oferă cam timp de o lună o planetă Marte cu un diametru maxim, de aproximativ 25 secunde de arc.

La fel va fi și la această mare opoziție ce are marcată data de 31 iulie 2018 când planeta Marte se va fi găsit la 57,6 milioane km apropiere. Trebuie să știm însă, din punct de vedere observațional, planeta Marte se va vedea exact la fel prin lunete și telescoape, timp de trei săptămâni, perioadă centrată în jurul marii opoziții, între 22 iulie și 9 august. De aceea nu este indicat să vă înghesuiți la cozi interminabile, în seara de 31, când Observatorul Astronomic va fi deschis în special pentru oamenii ce nu au citit acest articol (sîc).

Avantajul intrinsec al oricărei opoziții, constă într-un diametru aparent maxim al planetei, ce poate fi observată pe cer toată noaptea (cea mai lungă perioadă). La opoziție, planeta va trece în meridian, la culminația superioară (în punctul său cel mai înalt de pe boltă din aceea noapte) exact la jumătatea nopții solare adevărate.

Un alt aspect ce ține de oportunitatea observațiilor are legătură și cu poziția planetei pe bolta cerească.  Înălțimea planetei deasupra orizontului contează enorm, deoarece Pământul are atmosferă, iar noi privim aștrii prin grosimi diferite de aer, după cum acești aștrii se găsesc la înăltimi diferite pe bolta cerească. Lumina ce parcurge un drum mai lung prin atmosferă va fi mai afectată de către turbulența atmosferică, își va pierde din calitate (claritatea și luminozitatea imaginii au de suferit).

Din păcate pentru observatorii aflați la latitudini medii și mari din emisfera nordică, Marte se găsește la o înălțime mică deasupra orizontului, fiind afectat de către turbulență. Cei mai favorizați sunt observatorii din preajma ecuatorului terestru și pentru cei din emisfera sudică, pentru care Marte se observă sus pe cer, în apropierea Zenitului.

Următoarea mare opoziție va avea loc în anul 2033. Vă așteptăm la Observatorul Astronomic din bd. Lascăr Catargiu nr.21 pentru a vă delecta cu planeta Marte, ce va fi observabilă toată vara pe cerul de seară sub forma unui frumos astru roșiatic.

Ultimele știri - Începînd din luna iunie 2018 o furtună globală de praf a acoperit toată planeta Marte, ascunzându-ne astfel detaliile solului marțian. Iată cum, astronomii se luptă nu doar cu norii tereștrii ci și cu cei marțieni, pentru a vedea solul vecinului nostru cosmic. Să sperăm că furtuna se va disipa în următoarele săptămâni

Mai jos observăm evoluția diametrului aparent (cât de mare se vede discul planetei prin telescop) și a înălțimii deasupra orizontului calculată pentru București la ora 21:30.

  • între 22 iulie și 9 august va avea între 24-25 secunde de arc. Observatorul va fi deschis special în noaptea de 31 spre 1. Dar nu uitați, din punct de vedere vizual, la fel se va vedea în toată luna august;
  • la 1 august înălțimea este de 5 grade deasupra orizontului pentru ora 21:30. Nu se recomandă observații la o altitudine mai mică de cel puțin 10 grade;
  • la 15 august va avea 23 secunde de arc, gasindu-se la 12 grade înălțime. Perioada 19 august  –  1 septembrie constituie cel mai bun interval pentru a vedea planeta Marte de la Observatorul Astronomic din București, făcând un compromis între turbulența atmosferică dată de înălțimea pe boltă a planetei Marte și diametrul acesteia, ținând cont însă și de programul în care Observatorul este deschis publicului;
  • la 1 septembrie Marte va avea un diametru aparent de 21 secunde de arc, aflându-se la 18 grade;
  • la 15 septembrie va ajunge la 18 secunde de arc, și va fi la 21 grade altitudine;
  • de la 1 octombrie diametrul scade sub 17 secunde de arc, fiind însă la 23 de grade.

Cer senin, și să ne citim cu bine, și la următoarea mare opoziție, cea din … 2033. Sau, de ce să așteptăm până atunci? Pe 13 octombrie 2020, planeta Marte va fi iar la opoziție, una obișnuită, nu mare. Dar, deși diametrul ei maxim va fi de 22 secunde de arc, înălțimea deasupra orizontului va fi net superioară, de 51 de grade!!

 

05-Jul-2018 17:03