|
Constelații  Una din primele hari ale cerului, din 1440, pe care se vad cateva constelatii. Harta se afla la Viena, autorul fiind necunoscut. In trecut oamenii si-au imaginat ca vad diferite figuri formate de stelele de pe bolta cereasca. Aceste figuri apartineau diferitor animale, obiecte sau eroi din povesti. Asa s-au nascut diferite legende si asa a aparut si ideea ca ceea ce se intampla pe cer ne influenteaza viata. In acest mod au aparut constelatiile, unele folosite si in prezent. In timpurile moderne termenul de constelatie se refera la o anumita regiune de pe cer, bine delimitata, care contine si una dintre figurile formate de catre cei din vechime.
Conceptul de constelatie reprezinta o indicatie a locului de pe cer unde se poate afla un obiect cosmic. Vazute de pe Pamant toate stelele stralucitoare dintr-o constelatie par ca sunt legate fizic. Nu putem observa, doar privind, adancimea in spatiu a fiecarei stele: unele sunt mai aproape, altele mai departe. Din aceasta cauza toate stelele par la aceeasi distanta, diferenta dintre ele fiind de marime. Desigur ca nu este asa, unele stele stralucitoare putand fi situate mai departe dacat unele mai slabe ca stralucire. Totul depinde de diametrul si luminozitate stelei. Exista stele nu mai mari decat Pamantul, care, situate la numai cativa ani lumina departare, sunt mai slabe ca stralucire decat stele de cateva sute de ori mai mari decat Pamantul si situate la cateva sute de ani lumina. Printre primele civilizatii care au construit constelatii sunt Babilonienii, Indienii, Grecii, Romani, Chinezii si Amerindienii. Aceste civilizatii locuiau in emisfera nordica si de aceea ei au construit numai constelatiile vizibile din aceasta parte a plantetei noastre. Astronomul greco-egiptean ce a trait in al doilea secol, Ptolemeu, a catalogat mai mult de 1000 de stele si a notat 48 de constelatii in lucrarea sa Almagesta. Aceste 48 de constelatii sunt numite constelatiile antice si se folosesc si acum. La inceputul secolului XVI navigatorii europeni au inceput sa exploreze emisfera sudica, si pe langa animale si locuri ne mai vazute, au intalnit si stele necunoscute. Asa au aparut constelatiile emisferei sudice ce au nume mai tehnice. La inceputul secolului XVII, astronomul Johann Bayer a numit 12 constelatii sudice; compatriotul sau Jakob Bartsch a numit alte trei constelatii. Johannes Hevelius a numit in sapte constelatii in 1687. In urma unei calatorii in Africa de Sud, Nicolas-Louis de Lacaille a numit inca 14 constelatii si a catalogat 10,000 de stele. Aceste noi constelatii sunt cunoscute sub numele de constelatii moderne. In general constelatiile antice sunt numite dupa figura pe care o reprezinta. Constelatii ca Leo si Orion seamana cu personajul dupa care au fost construite (un leu si un om). Constelatiile moderne, majoritatea vizibile in emisfera sudica, au fost numite dupa prieteni, patroni ai expeditiilor si dupa diferite inventii (cum ar fi telescopul, microscopul). Datorita acestui lucru formele constelatiilor erau arbitrare si variau de la o harta la alta.
Unele constelatii contin grupari de stele, denumite asterisme, ce ajuta la identificarea constelatiei mari. Cateva asterisme foarte cunoscute sunt Carul Mare - un asterism din Ursa Major (Ursa Mare) si Pleiadele (closca cu pui) din Taurus. Inainte de anul 1922 orice astronom putea sa denumeasca o parte dintre constelatii sau chiar constelatii intregi. Din acauza acestui lucru s-au creat multe confuzii. Pentru a elimina orice problema Uniunea Astronomica Internationala, formata din astronomi din toata lumea, a decis sa stabileasca un numar fix de constelatii cu granite precis delimitate. Astfel s-au stabilit 88 de constelatii care au numele in latina, o limba universala. In 1930 a fost publicata lucrarea "Délimitation scientifique des constellations si Atlas Céleste", de catre Eugène Delporte, in care sunt trecute delimitarile constelatiilor. Aceasta publicatie constituie referinta pricipala in domeniul constelatiilor. Cu același subiect
PrezentĂri
|
|||||||||
