|
|
|
Ceres - planeta pitică
Ceres, actualmene planetă pitică, nu a avut acest statut de la descoperire. Inițial a fost categorisitită ca planetă, fiind pentru aproximativ 50 de ani (între 1801 și 1860) considerată planeta lipsă.
Planeta lipsĂ
Descoperirea acestui obiect, ce nu se observă cu ochiul liber, s-a facut pentru că doi astronomi, Johann Daniel Titius și Johann Elert Bode, au descoperit o relație matematică ce prezicea depărtările față de Soare ale planetelor. Legea, numită Titius-Bode, a rămas neexplicată și acum.
Legea Titius-Bode |
Planeta |
valoarea în Unități Atronomice a legii Titius-Bode |
Depărtarea reală de Soare a planetelor în Unități astronomice |
Mercur |
0,4 |
0,39 |
Venus |
0,7 |
0,72 |
Terra |
1,0 |
1,00 |
Marte |
1,6 |
1,52 |
Ceres |
2,8 |
2,77 |
Jupiter |
5,2 |
5,20 |
Saturn |
10,0 |
9,54 |
Uranus |
19,6 |
19,2 |
Neptun |
38,8 |
30,06 |
Pluto |
77,2 |
39,44 |
Titius a observat că dacă iei numerele, 0, 3, 6, 12, 24, 48, le aduni cu 4 și împarți rezultatul la 10, acesta va fi aproximativ egal cu distanța medie de Soare a planetelor. Bode a descoperi același lucru, independent de Titius, și anume că distanța medie de Soare a unei planete este de 1,5 ori mai mare decât a planetei anterioare. Astfel s-a descoperit că între Marte și Jupiter există un gol, unde ar fi trebuit să se afle o planetă. Legea a fost publicată în 1766.
În 1781, William Herschel descoperă din întâmplare planeta Uranus, iar depărtarea ei de Soare corespundea cu cea prezisă de legea Titius-Bode.
În 1800 baronul Franz Xaver von Zach a adunat o echipe de 24 de astronomi care aveau misiunea să găsească planeta lipsă. Echipa a fost denumită „poliția cerească”.
Fără a ști despre această echipă, astronomul Giussepe Piazzi din Palermo, pe 1 ianuarie 1801, descoperă o stea din constelația Taurus, ce nu era marcată pe hărțile sale. Observă acest obiect timp de câteva zile și vede că se mișcă printre stele. Putea fi o cometă, care ar fi trebuit să aibă o coadă, dar nu era. După câteva luni Piazzi primește propunerea de intrare în „poliția cerească”.
Anunță descoperirea pe 23 ianuarie dar pierde obiectul. În vara lui 1801, matematicianul Gauss inventează o metodă de calcul a poziției corpurilor cerești folosindu-se numai trei observații Gauss calculează poziția obiectului pentru iarna 1801-1802, iar astronomul Olbers în redescoperă în noaptea de 31 decembrie 1801. Obiectul primește numele de Ceres (Ferdinandea)
Devine evident, din observațiile făcute, că Ceres se află exact în golul unde ar trebui să se afle o planetă, între Marte și Jupiter.
|